Într-o noapte răcoroasă,
Colo prin valea ceţoasă,
Dintr-un limpede puhoi,
Sub lumina lunii noi,
Ieşi un mândru băieţel,
Nazdrăvan şi frumuşel,
Fiu al apei curgătoare
Şi al lunii lucitoare.
Şi din fire fără gânduri,
Ţopăi pe cele dâmburi,
De pe frunze lăi să soarbă
Roua cu lumină dalbă.
La vărsatul zorilor
Fu de statul florilor,
Până nu-şi dă seama dânsul,
Fu de-o pănură cu ursul.
Stând în codru ceva zile
Cu lupii se puse bine.
Pe vultur l-a supărat,
Da avea pe